Reseña del libro "Strada Lacustei: Versuri"
The Locust Street. PoemsThis book is in Romanian. It is an important poetry selection by well-known and very appreciated woman poet Victoria Milescu.Această ediţie a cărţii este publicată special pentru românii din diaspora.Citiţi cărţi în limba română! Veţi fi mai aproape de casă, de ţară.Comandaţi cartea de pe site-ul Amazon corespunzător ţării în care locuiţi şi nu veţi plăti transportul internaţional.Strada Lăcustei de Victoria Milescu, membră a Uniunii Scriitorilor din România, este un volum de versuri foarte bine construit, care demonstrează maturitatea artistică a importantei poete contemporane Victoria Milescu, autoare a numeroase cărţi de poezie şi a mai multor cărţi pentru copii. Numeroase cronici demonstrează valoarea de netăgăduit a acestei cărţi. Cităm o parte din cronica Cleopatrei Luca apărută în suplimentul revistei Arena literară, Arena Plus, nr. 5-6: Strada Lăcustei este o carte-avertisment, o carte a durerii omului lucid care observă cu severitate tot răul ce ne înconjoară şi-l respinge cu forţele de care dispune, însă invazia acestuia pare a fi mult mai mare. Omul se găseşte permanent „între capcane," dar poezia ultramodernă, tranşantă prin brutalitatea dezvăluirilor, se opune cu mijloacele ei neidilice, tocmai pentru că se luptă cu forţe prea dure. Poeta nu este o frustrată la modul gratuit, ci asta vede, aude, simte prin toţi porii. I se dezvăluie „Oraşul pe care-l pierd zilnic / pentru că îmi place / să merg pe jos / ce bine că a inventat ninsoarea / acoperind mareea neagră / revărsată / pe străzi..." (Ca un tren) Şi năvala gândului poetei este atât de rapidă, încât poezia se desfăşoară într-o singură frază, precum în „Şi cerul are spaimele lui" sau „O lingură de materie pe zi." Îi permite acest lucru şi maniera postmodernistă de a ignora punctuaţia, majusculele, extinzând narativul, excluzând metafora, nefolosind metrica strictă - şi eventual incomodă - a versului clasic.Strada este un personaj destul de şifonat: „...pe ea nu rezistă nimic prea mult timp / tropăită, scrijelită, mâzgălită, jupuită / nimeni nu-i cere iertare, nimeni nu se gândeşte / că şi ea ar vrea să se odihnească, să doarmă o noapte / într-un pat curat, cald, dar nimeni nu o invită în casă..." (Nu e decât...) Munca poetului este insistentă în orice condiţii: „Azi a nins / am stat în casă şi am scris / deşi nimic nu-mi place mai mult / decât să ies afară, în ger, să gust / fulgii de nea venind mereu / carne din carnea lui Dumnezeu (...) / (de oriunde mă adun) mergând pe străduţele întortocheate / ce duc la o fereastră / unde cineva scrie pe un fulg de zăpadă / istoria lumii..."(Scribul) Cu fiecare volum apărut, Victoria Milescu îmbogăţeşte literatura română cu versuri ce divulgă durerile oamenilor pe care, poate, în alergătura lor cotidiană, le ignoră sau nu le observă, dar îi macină, ducându-i spre cine ştie unde...Cleopatra Luca
