Reseña del libro "O Harfa de Nisip: Poeme"
A Harp of Sand. PoemsThis book is in Romanian. It is the second poetry volume by Dana Opriţă published by eLiteratura.Pre-sentimente şi re-sentimente poeticeA doua carte a poetei Dana Opriţă apărută în 2017 la editura eLiteratura, Bucureşti (după „Întâia poruncă. Psalmi necanonici"), „O harfă de nisp", e un lung poem al „deşertăciunii deşertăciunilor," fragmentat pe episoade şi concepte, totul circumscris condiţiei contemporane privind Poetul şi Poezia în această lume: „O lume în care totul/ este posibil şi/ nimic nu e adevărat./ O lume cu care te-ai spăla pe mâini / pentru care ţi-ai lăsa la uşă bocancii înnoroiaţi/ ai adormi cu obrazul pe bunătatea ei / de lume bună/ ai îndrăzni chiar să-i vorbeşti/ ai spera că te şi înţelege / ţi-ai lăsa la păscut turma ta de amintiri inutile../.../ O lume/ în care trăieşti / unde totul este adevărat / şi nimic posibil" („Sfârşit de veac")Afirmaţia şi negaţia coexistă, dar ambiguitatea e dezastruoasă. Ciudat e că aceste poeme sunt datate 1998-2000, premoniţia persistând şi după aproape două decenii... Numele cărţii aminteşte de Borges, orbul atât de clar văzător, trece prin Eccleziast, cu „vânarea de vânt," iar dacă e să includem în acest corpus metaforic şi unitar al cărţii şi coperta, executată admirabil de Daniel Nicolescu, poemele ei „haiku-esc" despre singurătăţi, tristeţi, îmbrăcate în „grej," gri-bej, culoarea prafului care ne guvernează „Nimic - / doar un val întrebând timpul cât/ mai are de stat sub soare." („Impresie")Totul e gândit şi simţit în logica poeziei expresioniste, cu o miză mare pe reflexivitate. În orice fragment întâmplător de viaţă este găsită o corespondenţă poetică, cel mai adesea cu tentă melancolică, uneori subsumată unei parabole. Poeme ca „Pana de gâscă," „ Poem despre frică," „Poem despre minciună," „Poem despre singurătate" sunt câteva mostre în acest sens.Tonul, când disperat, când jemanfişist, când demn, când sarcastic, n-are nimic din mimarea trăirilor limită, ci denudează o mobilitate afectivă excepţională, cu arta regizării autenticului, ca o amintire a profesiei sale de altădată, într-o lume de făcături şi de imbecili prefăcuţi că mai simt ceva. Noua/vechea carte a Danei Opriţă (conform datării) e o apariţie deosebită prin intenţia ei lirică, prin interpolarea notaţiilor egocentrice în mediul contemporan din cele două lumi în care trăieşte - aici şi peste ocean -, prin pendularea indecisă între participare şi detaşare, între tristeţe şi ironie, nesimulând profunzimea, ci practicând-o. Passionaria Stoicescu
